Situația de creștere a peștilor în cușcă în Marea Mediterană

Piscicultura sau acvacultura este o industrie importantă în regiunea mediteraneană. Regiunea mediteraneană are o istorie lungă de acvacultură, țări precum Grecia, Turcia, Italia și Spania fiind producători majori de pește de crescătorie, în special biban și dorada.

Situația generală a pisciculturii mediteraneene este bună, iar industria este în continuă creștere. Cu toate acestea, există și preocupări cu privire la impactul acestuia asupra mediului, cum ar fi utilizarea antibioticelor, potențialul de transmitere a bolii către populațiile de pești sălbatici și acumularea de deșeuri și furaje neconsumate pe fundul mării. În regiunea mediteraneană sunt în desfășurare eforturi pentru a promova practicile de acvacultură durabile, cum ar fi dezvoltarea pisciculturii offshore pentru a reduce impactul asupra mediului și punerea în aplicare a unor reglementări stricte pentru a asigura practicile agricole responsabile.

În Marea Mediterană, operațiunile de piscicultură folosesc adesea cuști marine plutitoare pentru acvacultură. Aceste cuști sunt de obicei realizate din țevi și plase din polietilenă de înaltă densitate (HDPE) și sunt proiectate să plutească pe apă, oferind un mediu controlat pentru peștii de crescătorie. Cuștile plutitoare din larg sunt ținute în loc de un sistem de acostare pentru a preveni deriva și sunt de obicei situate în apele de coastă sau în zonele oceanice deschise. Aceste cuști marine plutitoare sunt proiectate și construite pentru a oferi mediul potrivit pentru pești, permițând un flux adecvat de apă, acces la surse naturale de hrană și întreținere ușoară. În plus, cuștile sunt echipate cu sisteme de hrănire și puncte de acces pentru monitorizarea și recoltarea peștilor.

Sistemele de ancorare constau în mod obișnuit dintr-o combinație de frânghii, lanțuri și ancore utilizate pentru ancorarea cuștii de fundul mării sau substratul de fund. Designul specific al sistemului de ancorare depinde de factori precum adâncimea apei, condițiile valurilor și curentului, precum și dimensiunea și greutatea cuștii plutitoare în larg. În apele mai adânci, un sistem de ancorare poate include mai multe puncte de ancorare și o rețea de frânghii și lanțuri pentru a distribui uniform forțele și pentru a preveni mișcarea excesivă sau deriva. Sistemul de acostare este conceput pentru a rezista la forțele valurilor, mareelor ​​și curenților, asigurând în același timp stabilitatea și integritatea cuștii plutitoare în larg. Întreținerea corespunzătoare și inspecția regulată a sistemelor de acostare este esențială pentru asigurarea siguranței operațiunilor de acvacultură.